A nevem
(Numele meu)
rámtör a szomorúság
az esőben útban a Romana-tér felé
a hideg akár a befőttesüvegek közti űr
egy szál rokonom sincs már
rendre mind oda lettek
az elvadult temetőkben
elfüvesedett kertekben
senki se gyomlál már fölöttük
az emberek meghalni mentek
mint a vágóhídi bárányok
gondolván hogy majd továbbmentem a nevüket
de nekem így is nehéz nap nap után esőben
a Romana-tér felé
miközben a gépkocsik lefröcskölnek az út szélén
bármilyen óvatos legyek
a kutyák meg csak úgy megmarnak
csak a nevük az ami rám maradt
az egész fiatalság és a gyermekkori szagok
a halál előtti gondolatok
az ő esőköpenyébe rejtőztek
mely áttetsző mint a kocsonya
úgy óvom kopott esernyőmmel
a varródobozba zárt szerelmemmel
kerékpárral tekerem az útjelzők között
angyalként szárnykeresőben
mă cuprinde tristeţea
mergând prin ploaie spre Piaţa romană
e un frig ca între două borcane goale
nu mai am nicio rudă
toate s-au dus una câte una
prin cimitire împădurite
prin grădini pline de iarbă
nimeni nu le mai smulge buruienile
oamenii s-au dus să moară ca mieii la tăiere
crezând că eu voi purta mai departe numele lor
dar şi aşa mi-e greu zi de zi prin ploaie
spre Piaţa romană
când maşinile mă stropesc la marginea trotuarului
oricât de cuminte aş păşi
iar câinii mă muşcă fără motiv
numele lor este tot ce mi-a mai rămas
toată tinereţea şi mirosurile copilăriei
toate gândurile dinaintea morţii
se regăsesc în pelerina lui de ploaie
transparentă ca o gelatină
pe ea o apăr cu umbrela mea ponosită
cu dragostea mea închisă în cutia de nasturi
pedalând cu bicicleta printre jaloane
ca un înger în căutare de aripi
Füvek ölelésében
(Înfăşurat în ierburi)
rejtőzz el a senki kertjében
és szenderedj el végleg
elnyúlva kitalált koporsóban egy fa árnyékában
elfáradtam miként valamennyi asszony akik
mindegyre nyúlánk férfiakat szülnek lábujjaik körme
szétszaggatja a méhüket
sprőd hajú férfiak akik megvénülnek odabenn
és még napklete előtt bomlásnak indulnak
rejtőzz el a senki kertjében
és nyeljen el a föld ott ahol a vakondok
túr
te pedig vonszold a tested a föld mélyén
egerek meg egyéb néma és vaksi
lények között
éld át egycsapásra a fa és rólad kinőtt fű
életét
feszülő életed akár egy gyökér mely bárhogy akarnád
kitéphetetlen
rejtőzz el magad elől egy elhagyott kertben
ahol csak lépteid maradnak utánad
a lágy és nedves földbe ragadva
să te ascunzi într-o grădină a nimănui
şi să adormi până la sfârşit
întins într-un sicriu imaginar ia umbra unui copac
am obosit cum obosesc toate femeile care
nasc mereu şi mereu bărbaţi înalţi ce le distrug uterul
cu unghiile de la picioare
bărbaţi cu părul aspru care îmbătrânesc în ele
şi intră în putrefacţie înainte de răsăritul soarelui
să te ascunzi într-o grădină a nimănui
şi să te înghită pământul în locul unde cârtiţele îşi sapă
muşuroaie
iar tu să îţi târăşti trupul pe sub pământ
alături de şoareci şi alte vieţuitoare
mut şi orb
să trăieşti deodată viaţa copacului şi a ierbii de deasupra
ta
viaţa ta întinsă ca rădăcina care nu vrea să se desprindă
nici în ruptul capului
să te ascunzi de tine într-o grădină a nimănui
unde doar paşii rămân în urma ta
adânciţi în pământul moale şi umed
Matrjoska-asszonyok
(Femei Matrioşka)
végtére is a növény oly természetes
eljön a pillanat amikor növekedni kezd
megvastagszik szerteágazik
rovarokat zabál és az ágy szélén virágba borul
akkor mohón körülölel
és nincsen fölötte semmi hatalmunk
tavaszok vonulnak át ingeden amit örökké magamra öltök
benne a férfi szaga aki a kályhasutban
alszik
üvegszerű madarak csőrükben az égre emelnek
ruháim a világ egyik végétől a másikig kiterítve
sorban távíródrótra aggatva
láthatod miként öltik fel az asszonyok őket
mily fura hogy Matrjoska-babákra hasonlítanak
în rest plantele sunt fireşti
au momentele lor când încep să crească
să se îngroaşe să se întindă
înghit insecte şi înfloresc pe marginea patului
ne cuprind atunci lacom
şi noi nu avem nicio putere
trec primăveri peste cămaşa ta pe care o îmbrac mereu
în ea e mirosul pielii bărbatului care doarme la gura
sobei
ne cuprind păsări sticloase în cioc şi ne ridică la cer
rochiile mele se întind de la un capăt la altul al lumii
înşirate pe-o sârmă de telegraf
vezi cum se îmbracă femeile în ele
şi e ciudat cum seamănă cu păpuşile Matrioşka
Cseke Gábor fordításai
[Forrás: Vatra, 2014/4-5.]
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése